In 2017, aproape 8.000 de copii mai traiesc in medii institutionale, nepotrivite pentru dezvoltarea lor si, nu de putine ori, abuzive.
In ultimii 19 ani, Fundatia Hope and Homes for Children a participat la inchiderea a 53 de orfelinate, iar in studiul recent lansat “Inchiderea institutiilor pentru copii. Interventie, implementare si plan de actiune” prezinta pasii concreti de urmat pentru inchiderea ultimelor institutii din sistemul de protectie a copilului.
Traumele si consecintele devastatoare ale institutionalizarii copiilor sunt printre cele mai dure forme de abuz si de violenta. Inca din anii 1940, numeroase studii au documentat faptul ca acei copii care cresc in institutii manifesta intârzieri in dezvoltarea fizica, emotionala, sociala si cognitiva. Printre efectele dezastruoase ale institutionalizarii asupra copilului se numara lipsa atasamentului fata de un adult si deprivarea senzoriala si emotionala, care duc la intârzieri in dezvoltare, uneori foarte dificil de recuperat.
Copiii institutionalizati de vârsta scolara au performante semnificativ mai scazute la scoala, in comparatie cu cei de aceeasi vârsta, care cresc in medii familiale, si sunt supusi unui risc mai mare de comportament antisocial si de abandon scolar. Tinerii care ies din institutii au mari probleme in a deveni independenti; lipsa unor abilitati esentiale de trai independent, stima de sine scazuta si problemele de identitate le maresc riscul de abuz, exploatare, trafic sau comportament antisocial, precizeaza autorii lucrarii.
“Institutiile pentru copii sunt parte a unui sistem de protectie reactiv, care ofera acelasi tip de ingrijire rezidential pentru copii din medii diferite si cu nevoi foarte diferite. Institutiile pretind ca inlocuiesc ingrijirea parentala, dar fara sa raspunda nevoilor reale ale copiilor si nici ale familiilor. Ele nu previn situatiile de criza din familii, nici situatiile care duc la institutionalizarea copiilor”, se arata in studiu.
”Studiul nostru vine sa transpuna experienta practica pe care o avem in inchiderea institutiilor de tip vechi si in reformarea sistemului in România. Din fericire, dezinstitutionalizarea a devenit un cuvând la moda in peisajul protectiei copilului in România. Dar reversul e ca nu sunt clare nici sensul cuvântului ”dezinstitutionalizare”, nici ce inseamna, de fapt, un proces de inchidere a unei institutii, in contextul in care multe organizatii ar dori sa se implice intr-un asemenea tip de program. Credem ca e esential ca inchiderea institutiilor pentru copii sa fie facuta cu copiii in centrul acestui proces. Studiul nostru vine sa puncteze concret, specific, modul de actiune, executia si evaluarea post-implementare a acestor programe”, a declarat Stefan Darabus, director regional pentru Europa Centrala si de Sud in cadrul Hope and Homes for Children. (A.D.).